Arderea miriştii – un obicei  antiecologic.

Dumitru Aparatu, inspector principal,
secţia inspectare sol, deşeuri, substanţe chimice, IES

În ultimii ani, din  lipsă de mijloace  de refacere a cîmpurilor, sute de hectare de mirişte au fost înghiţite de flăcări, iar în unele cazuri pradă focului au căzut vietăţi, arbori, aducînd un prejudiciu colosal mediului înconjurător şi pierderi economice proprietarilor de terenuri. Este greşită părerea unor  agricultori, care consideră că procedeul de ardere a miriştii uşurează efectuarea aratului. Savanţii ecologişti au demonstrat ştiinţific  argumentat  faptul, că în urma incendiilor cel mai mult suferă stratul de sol fertil din care arde substanţa organică, se distruge microflora şi insectele folositoare, iar pentru restabilire este necesară o perioadă foarte îndelungată.

Un pericol destul de mare prezintă incendierea miriştii în apropierea pădurilor, spaţiilor verzi, spaţiilor locative, în preajma staţiilor  de alimentare cu carburanţi, conductelor de gaz care s-ar putea solda cu o catastrofă ecologică.

În scopul neadmiterii arderii miriştii, paielor, ierbii uscate din fîşiile  forestiere de protecţie şi a altor resturi vegetale Inspectoratul Ecologic de Stat a emis o dispoziţie  prin care agenţii economici,  care practică creşterea şi colectarea cerealelor, au fost preîntîmpinaţi şi informaţi despre pericolul care poate fi cauzat mediului în rezultatul arderii acestor resturi vegetale.

Pe toate cazurile care vor fi depistate inspectorii de mediu vor întocmi procese-verbale de contravenţie  administrativă şi vor determina prejudiciul cauzat mediului. Cei care încalcă legea trebuie să răspundă, chiar dacă în multe cazuri de incendiere a miriştii este greu de identificat vinovatul.

Inspectoratul face apel către organele administraţiei publice locale, conducătorii de unităţi agricole, populaţie ca să contribuie la excluderea practicii dăunătoare şi  cu consecinţe negative pentru mediu.

Toate rămăşiţele vegetale trebuie reîntoarse (încorporate) în sol pentru a îmbunătăţi cît de puţin  fertilitatea solului. De la aceasta vom avea numai de cîştigat şi ecologic şi economic.

Pentru a acţiona împreună şi efectiv recomandăm unităţilor şi gospodăriilor agricole  un set de măsuri necesare de aplicat:

• punctele de recoltare de dotat cu posturi antiincendiu amenajate pe platforme mobile (remorci) pentru asigurarea intervenţiei rapide la stingerea incendiilor;
• lanurile pe care se efectuează lucrări de rеcoltare de asigurat cu tractoare cu pluguri, discuitoare  şi cisterne cu apă care se vor deplasa odată cu combinele la lanurile de recoltare;
• de organizat paza lanurilor cu grîne pe timp de noapte;
• de izolat  lanurile cu grîne de drumuri, masive forestiere, păduri şi căi ferate prin fîşii arate;
• de întreprins operativ măsuri pentru îndeplinirea indicaţiilor organelor de supraveghere a mediului;
• alimentarea tehnicii cu carburanţi şi lubrifianţi de efectuat în puncte de alimentare special amenajate, fiind interzise transportul şi transvărsarea lichidelor combustibile în vase deschise, precum şi alimentarea în lan sau la distanţe mai mici de 100 metri faţă de acestea;
• de interzis efectuarea lucrărilоr de revizie şi reparaţii în lanuri, ре lîngă    fîşiile forestiere, depozite la  o distanţă mai mica de 100 metri;
• de interzis  fumatul  şi focul deschis în lanuri,  arii, mirişti;
• de interzis combinele şi utilajele  ce transportă cereale şi paie să circule la distanţe   mai mici  de 100 metri  de punctele de seceriş,  recoltare şi depozitare a produselor  agricole;
• paiele rezultate după recoltare cu combina de evacuat în cel mult 2 zi1e, iar miriştea de arat;
• de interzis arderea paielor sau altor resturi vegetale pe cîmp sau utilizarea focului deschis pentru distrugerea prin ardere a dăunătorilor pe mirişti.

Respectarea acestor prevederi ne va scuti de prejudicierea mediului înconjurător şi  pierderi economice însemnate.