Importanţa agriculturii ecologice şi principii generale privind perioada de conversie

Andrei GUMOVSCHI, doctor-conferenţiar universitar

al facultăţii Biomedicină şi Ecologie ULIM

Agricultura ecologică constituie una dintre căile pentru dezvoltarea unei agriculturi durabile. Planul Naţional pentru Dezvoltare Rurală care vizează spaţiul rural are ca obiectiv strategic dezvoltarea durabilă a sectorului agroalimentar, în strânsă legătură cu protecţia mediului şi conservarea resurselor naturale. Agricultura ecologică certificată este un sector încă nou în Republica Moldova. Numărul fermierilor care aplică metode de producţie ecologică în ultimul an este în creştere. Producţia agroalimentară ecologica are ca scop realizarea unor sisteme agricole durabile, diversificate şi echilibrate, care asigură protejarea resurselor naturale şi sănătatea consumatorilor. Metodele de producţie ecologică utilizate în obţinerea produselor trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

1. să respecte principiile producţiei ecologice;
2.  să nu utilizeze fertilizatori şi amelioratori ai solului, pesticide, materiale furajere, aditivi alimentari, ingrediente pentru prepararea alimentelor, substanţelor ajutătoare, pentru pregătirea furajelor etc;
3. să folosească seminţe sau material vegetativ săditor obţinut prin metode de producţie ecologică, materialul semincer şi pentru plantat trebuie să fie certificat ecologic, este necesar să se cultive o gamă variată de specii şi soiuri pentru a spori valoarea, durabilitatea,independenţa şi biodiversitatea fermelor ecologice.

Dintre principiile de bază ale producţiei agroalimentare ecologice le amintim încă odată pe principalele:

• eliminarea oricărei tehnologii poluante;
• susţinerea continuă şi ameliorarea fertilităţii naturale a solului;
• utilizarea economică a resurselor energetice convenţionale şi înlocuirea acestora în mai mare măsură prin întrebuinţarea produselor secundare refolosibile

Principii generale privind perioada de conversie

Conversia de la agricultura convenţională la agricultura ecologică necesită din partea agricultorului cunoştinte privind agricultura ecologică, o puternică motivaţie pentru un mod de producţie în armonie cu legile naturii, care să protejeze mediul înconjurător şi sănătatea consumatorilor de produse agricole, dar şi o exploataţie agricolă care să se preteze la agricultura ecologică, care să includă mai multe culturi şi de preferat şi un sector zootehnic.
Motivele pentru care agricultorii trec de la agricultura convenţională la cea ecologică sunt diverse, putându-se enumera:

• experienţa negativă determinată de aplicarea metodelor specifice agriculturii convenţionale, în special determinată de utilizarea pesticidelor şi a îngrăşămintelor chimice;
• contactul cu agricultorii care deja practică o agricultură ecologică sau cu persoane ce promovează agricultura ecologică;
• convingerile personale cu privire la un mod de producţie ce respectă mediul înconjurător şi care urmăreşte să asigure sănătatea solului, a produselor agricole şi a consumatorilor de produse agricole, precum şi propria sănătate a agricultorului;
• posibilităţi de valorificare mai eficiente a produselor agricole pe piaţă etc.

Perioada de conversie trebuie să fie suficient de îndelungată pentru a creşte semnificativ fertilitatea solului şi pentru a restabili echilibrul ecosistemului.

Durata perioadei de conversie trebuie să fie adaptată la:

• utilizarea anterioară a terenului;
• contextul ecologic şi implicaţiile acestuia;
• experienţa operatorului.

Conform  Legei R. Moldova Nr.115-XVI cu privire la producţia agroalimentară ecologică, publicată în: Monitorul Oficial nr. 095 din: 15.08.2005 articolul: 446,  conversia producţiei convenţionale la cea ecologică va avea în vedere realizarea unui agrosistem viabil şi durabil. Întreaga fermă, unitate sau câmp (parcelă) din fermă, incluzând creşterea animalelor, trebuie să fie transformată în concordanţă cu standardele ecologice internaţionale şi naţionale  într-o anumită perioadă.

Durata perioadei de conversie va fi de:

• 2 ani pentru culturile de câmp anuale;
• 3 ani pentru culturile perene şi plantaţii;
• 2 ani pentru pajişti şi culturi furajere;
• 12 luni pentru vite de carne;
• 6 luni pentru rumegătoare mici şi porci;
• 12 săptămâni pentru animale de lapte;
• 10 săptămâni pentru păsări, producţia de ouă sau carne, cumpărate de la vârsta de 3 zile;
• 12 luni pentru albine dacă familia a fost cumpărată din stupine convenţionale.