Text pentru ora ecologică.

Cu această ocazie – pe scurt despre starea solurilor ca patrimoniu.

Dumitru  APARATU, inspector principal,

secţia inspectare sol, deşeuri şi substanţe chimice

Ziua pământului — 22 aprilie este ziua internaţională consacrată protecţiei mediului. Pentru prima data această zi a fost celebrată 1a 22 aprilie, 1970 în SUA la iniţiativa senatorului Gaylord Nelson, primul care a propus şi organizat această manifestare de amploare dedicată Теrrеi ( 20 mln. de participanţi).

Ziua Pământului a revenit în anul 1990 în atenţia opiniei publice mondiale. În acel an, sub conducerea lui Denis Hayes, festivitatea s-a desfăşurat în plan mondial cu participarea a peste 200 mln. de oameni.

Dimensiunile teritoriale  considerabile ale statelor nu pot nici într-un caz justifica atitudinea neglijentă a omului, a comunităţii, a administraţiilor, aşa cum Terra reprezintă un ecosistem complex şi reacţionează dur la orice exploatare semnificativă, nerecunoscând hotare şi regimuri.

Republica Moldova cu toate că are un teritoriu nesemnificativ, în virtutea amplasării geografice poate deveni o sursă activă de dereglare ecologică cu consecinţe grave şi pentru ţările vecine în cazul poluării bazinului Dunării şi Mării Negre.

Suprafaţa totală a fondului funciar al Republicii Moldova constituie 3 384,6 mii ha, inclusiv 2499,7 mii ha (73,9%) – terenuri agricole, din care 1 817,3 mii ha (72,7%) – terenuri arabile, 291,7 mii ha (11,6%) – plantaţii perene, 348,6 mii ha (13,9%) – fâneţe şi păşuni, 42,0 mii ha (1,7%) – pârloage.

Cota terenurilor arabile şi a plantaţiilor pomiviticole este foarte mare — 62,4 lа sută din suprafaţa totală a fondului funciar sau 84,5 la sută din suprafaţa terenurilor agricole, ceea ce nu permite menţinerea unui echilibru ecologic dintre ecosistemele naturale şi antropice, provocând degradarea învelişului de sol şi biodiversităţii.

Învelişul de sol constituie unul din cele mai importante resurse naturale şi este  principala bogăţie naţională a Moldovei. Bunăstarea noastră depinde direct de faptul cât de raţional exploatăm  solurile.

Solul este suportul mediului de viaţă pentru plante şi animale, este depozitar de resurse energetice, care pot fi reînnoite, este acumulator de substanţe nutritive şi de apă. Solul reprezintă un bun naţional, averea inestimabilă a întregului popor care, indiferent de forma de proprietate trebuie să fie folosită corespunzător intereselor dezvoltării economiei naţionale în conformitate cu prevederile legislaţiei in vigoare. Gospodărirea raţională a solului înseamnă combinarea tehnologiilor şi activităţilor în aşa mod, încât să se asigure concomitent: bioproductivitatea, securitatea alimentară, protecţia calităţii solului, viabilitatea economică şi socială. Menţinerea pe termen lung a capacităţii de producere a solului, sporirea fertilităţii 1ui sunt sarcinile strategice primordiale ale întregii societăţi. De atitudinea noastră faţă de sol depinde situaţia economică a ţării. Prin urmare, fiecare cetăţean, fiecare deţinător de terenuri şi agent economic, trebuie să fie informat despre starea de calitate a solurilor şi să participe activ lа realizarea măsurilor necesare pentru protecţia şi sporirea fertilităţii acestora.

Calitatea învelişului de sol în Republica Moldova pe majoritatea terenurilor agricole este nesatisfacătoare, iar pe unele terenuri este critică. Continuă să se extindă suprafeţele terenurilor afectate de eroziune şi alunecări, de procesele de dehumificare, de deteriorare a structurii şi de compactare, de solonizare, de salinizare şi înmlăştinire. S-au intensificat secetele. Aceste procese duc lа dereglarea ciclurilor biologice a bilanţului elementelor nutritive şi a humusului din sol, la deteriorarea solurilor şi la scăderea fertilităţii lor.

Prejudiciul anual direct şi indirect cauzat de degradarea solurilor şi secetă pe teritoriul republicii constituie 436 mln. 479 mii dolari SUA, inclusiv 79 m1n 846 mii dolari SUA – costul solurilor totalmente distruse de alunecări de teren, ravene şi în procesul efectuării lucrărilor de terasament; 356 mln. 633 mii dolari SUA — costul recoltelor pierdute şi a solului fertil spălat de pe versanţi.

Degradarea solurilor este condiţionată atât de factorii naturali, cît şi de cei antropici sau social-economici.

Principalii factori naturali de degradare a solurilor în republică sunt relieful accidentat şi clima (aridizarea, ploile abundente). Degradarea antropică a învelişului de sol este condiţionată de gospodărirea nechibzuită a omului. În rezultatul interacţiunii factorilor naturali (clima, relieful) şi celor antropici procesele de degradare a învelişului de sol se intensifică.

Factorii antropici principali de degradare a învelişului de sol sunt antrenarea maxima a teritoriului in arătură; tăierea fâşiilor de pădure şi a fâşiilor de protecţie; prelucrarea terenurilor de-a lungul versanţilor; amplasarea incorectă a reţelei de drumuri; protejarea insuficientă a solurilor cu covor vegetal; cota exagerată a culturilor prăşitoare în asolamente, tasarea solurilor cu mecanisme grele, impactul reformei funciare.

Factorul principal аl degradării învelişului de sol este eroziunea. Suprafaţa totală a terenurilor erodate constituie circa 877,6 mii ha (35,1% din suprafaţa terenurilor agricole). Suprafaţa solurilor erodate s-a majorat pe parcursul a 35 de ani cu 264,4 mii ha, ceea ce constituie 10,4 la sută din suprafaţa terenurilor agricole, crescând anual cu 7554 ha. Pierderile anuale de sol, ca rezultat al eroziunii, constituie 26 mln tone, ceea ce echivalează cu distrugerea a 2000 ha de ciornoziom cu bonitatea de 100 puncte. Această cantitate de sol fertil conţine: humus – 700 mii tone; azot – 50 mii tone; fosfor – 34 mii tone; potasiu – 393 mii tone. Cele mai erodate soluri sunt depistate în raionele Cahu1 (44,4 %), Hînceşti (43,7 %), Ungheni (43,4 %), Nisporeni (43,4 °/о),

Eroziunea solurilor conduce lа agravarea situaţiei ecologice generale în ţară, are loc înămolirea şi poluarea bazinelor acvatice şi terenurilor din depresiuni, se distrug drumurile, instalaţiile şi construcţiile hidroameliorative.

Suprafaţa terenurilor ravenizate constituie 12 049 ha. Ravenizarea scoate anual din circuitul agricol aproximativ 100 ha terenuri, iar volumul de sol scos din circuitul agricol e de 10 – 15 mln m³,  prejudiciul cauzat economiei naţionale, conform datelor, constituie 83 mln. lei. Degradarea resurselor funciare este cauzată şi de alunecările de teren. Suprafaţa lor, conform cadastrului funciar constituie 24184 ha. Cele mai mari suprafeţe cu alunecări sunt în raioanele Călăraşi – 3588 ha, Ungheni – 1863 ha, Hînceşti – 1055 ha, Străşeni – 629 ha, Teleneşti – 516 ha. Alunecările de teren prezintă o primejdie permanentă şi pentru multe  obiecte sociale: case de locuit, drumuri, construcţii hidrotehnice.

Din Fondul Ecologic Naţional au fost aprobate spre finanţare 10,6 mln. lei (8 proiecte)  pentru îmbunătăţiri funciare (stoparea alunecărilor de teren şi a proceselor erozionale, împădurirea terenurilor degradate, consolidarea digurilor de protecţie antiviitură, lichidarea consecinţelor inundaţiilor şi măsuri de protecţie contra lor, consolidarea malurilor bazinelor acvatice).

Un mare pericol pentru fertilitatea solului îl constituie dehumificarea. Anual, în urma acestui proces natural se pierd circa 2,0 mln. tone de humus, pentru compensarea cărora e nevoie de circa 20 mln. tone de îngrăşăminte minerale.

Odată cu recoltele de pe terenurile agricole anual se extrag circa 400 mii tone de azot, fosfor, potasiu. Volumul îngrăşămintelor locale incorporate în sol, în ultimul deceniu, a scăzut de 10 – 12 ori, аl celor chimice de 18 – 20 ori. Bilanţul humusului şi al elementelor nutritive este profund negativ. Circa 40 lа sută din suprafaţa totală a terenurilor agricole se caracterizează printr-un conţinut redus de humus ( < 2 %), 800 mii ha – cu un conţinut foarte scăzut de fosfor. În ultimii ani îngrăşămintele naturale mai mult se aruncă pe malurile râurilor şi râpilor, în fâşii forestiere şi pe margini de drum, poluând astfel apele de suprafaţă. Raţional ar fi încorporarea lor pe scară largă în sol, însă datele statistice pentru anul 2015 ne demonstrează, că îngrăşămintele naturale s-au introdus într-un volum de 244 mii tone, pe când în anii 1990 – 91 se incorporau circa 7 – mln tone.

În ultimii ani se intensifică cazurile de nimicire a microorganismelor şi microflorei din soluri prin arderea miriştii. În anul curent miriştile au ars pe o suprafaţă de circa 346 ha, distrugând rămăşiţele de vegetaţie, care contribuie la creşterea fertilităţii şi îmbunătăţirea protecţiei solurilor.

Din mai multe cauze  se sădesc foarte puţine fâşii forestiere de protecţie, sau chiar dimpotrivă,  se distrug şi cele existente,

О largă răspândire, practic pe toată suprafaţa terenurilor agricole cultivate, îl are procesul de compactare secundară a stratului arabil in rezultatul dehumificării şi deteriorării structurii solului în procesul de folosire a tehnicii agricole. Compactarea excesivă conduce la agravarea condiţiilor ecologice în sol, micşorarea recoltei cu 10 – 50%, scăderea eficienţei îngrăşămintelor, infectarea solurilor cu bacterii nocive şi dăunători, îmburuienirea lor. Creşte considerabil pericolul salinizării şi soloneţizării solurilor, apariţiei eroziunii şi altor procese nefavorabile.

Excesul periodic de umiditate a solurilor şi apariţia proceselor de înmlăştinire, salinizare şi soloneţizare sunt foarte răspândite în luncile Prutului, a râurilor mici şi pe pante. În rezultatul manifestării acestor procese are loc micşorarea recoltelor de lа 20 până 1a 100%.

Premisa folosirii raţionale, ameliorării şi protecţiei învelişului de soluri al Moldovei este respectarea pe teritoriul ei a principiilor de agricultură durabilă, care preconizează:

• organizarea antierozională a teritoriului gospodăriilor, implementarea măsurilor organizatorice, agrotehnice, fitoameliorative şi hidrotehnice, având ca scop protecţia solurilor de eroziune;
• structurizarea şi reconstrucţia landşafturilor, extinderea teritoriilor împădurite şi a luncilor in scopul menţinerii echilibrului ecologic dintre sistemele naturale şi antropogene, păstrării diversităţii biologice şi a ocrotirii resurselor pedologice şi acvatice; implementarea asolamentelor, în care corelaţia dintre culturile prăşitoare, păioase, ierburile perene şi culturile legumicole ar contribui lа protejarea fertilităţii solurilor, lа combaterea buruienilor, bolilor şi a dăunătorilor, sporirea productivităţii lor;
• aplicarea îngrăşămintelor organice din toate sursele posibile (resturi vegetale mărunţite, băligar, siderate, culturi intermediare, deşeurile organice animaliere şi deşeurile de menaj după prelucrarea lor specială, composturi);
• aplicarea îngrăşămintelor chimice în cantităţi moderate doar ca supliment la celelalte măsuri;
• implementarea unui sistem minim de prelucrare a solului, care asigură păstrarea structurii şi durabilităţii agricole;
• introducerea managementului integrat de protecţie a plantelor pentru a micşora folosirea pesticidelor şi aplicarea in preponderenţă a metodelor agrotehnice şi biologice, pesticide biologice, folosirea soiurilor rezistente din punct de vedere genetic a hibrizilor şi a altor măsuri de combatere a dăunătorilor şi buruienilor;
• folosirea resurselor locale (energiei solare şi terestre, bacteriilor, care fixează azotul şi vieţuiesc liber în sol, soiurilor şi hibrizilor rezistenţi lа secetă, aplicarea metodei utilizării raţionale a apelor de irigare) şi micşorarea volumelor resurselor procurate (îngrăşăminte, pesticide);
• integrarea sectorului culturi de câmp cu sectoarele zootehnic şi horticol în scopul creării unui sistem agricol complex şi arabil, având o diversitate biologică mai mare, în care resursele interne se folosesc mai eficient, schimbul de substanţe este mai complet, costul producţiei se micşorează, forţa de muncă se foloseşte mai raţional, creşte stabilitatea populaţiei rurale;
• organizarea teritoriului astfel, încât componentele naturale şi antropice ale landşaftului agricol să formeze un complex organizaţional echilibrat şi utilizat armonios, care ar asigura condiţii pentru sporirea productivităţii agriculturii, conservarea şi reînnoirea resurselor pedologice şi a altor resurse, armonizarea factorilor naturali şi economici, crearea unui mediu favorabil, stabilitatea întregului sistem.

La baza strategiei de combatere a degradării învelişului de soluri trebuie să fie pusă noţiunea ‘`limita ecologică a teritoriului”, care caracterizează limita de regenerare a mediului natural. Repararea prejudiciilor pentru degradarea solurilor este o cerinţă obligatorie faţă de utilizatori. Pentru a determina starea iniţială a învelişului de soluri a loturilor privatizate statul trebuie să ofere proprietarilor funciari documentele obiective de evaluare — certificatele de calitate a solurilor, suplimentar la certificatele deja eliberate, care confirmă dreptul proprietarului asupra pământului. Aceste documente cadastrale de asemenea sunt necesare pentru determinarea corectă a mărimii impozitului funciar, efectuarea tranzacţiilor de vânzare – cumpărare, arendă, gajare, moştenire, efectuarea măsurilor de protecţie, ameliorare şi utilizare raţională a solurilor.