„Peisajul Arheologic Orheiul Vechi”

prezentat pentru nominalizare în Lista Patrimoniului Mondial UNESCO

Ştefan MIHĂLAŞ,
şef, IE Orhei

Complexul muzeal-arheologic Orheiul Vechi este amplasat în valea r.Răut, un afluent de dreapta al Nistrului, pe teritoriul comunei Trebujeni din raionul Orhei al Republicii Moldova şi este unul din principalele obiective turistice din Republica Moldova.

Complexul cuprinde câteva zeci de hectare ale oraşului medieval Orhei (sec.XIII-XVI), denumit ulterior Orheiul Vechi (după părăsirea aşezării date şi întemeierea în alt loc a unui oraş nou, cu acelaşi nume – Orheiul de azi).

Din cadrul complexului fac parte două promontorii mari (Peştere şi Butuceni), la care se alătură trei promontorii adiacente mai mici (Potarca, Selitra şi Scoc), pe teritoriul cărora se află ruinele unor fortificaţii, locuinţe, băi, lăcaşuri de cult (inclusiv mănăstiri rupestre) atât din perioada tătaro-mongolă (sec. XIII-XIV) cât şi moldovenească (sec. XV-XVI).

Rezervaţia cultural-naturală Orheiul Vechi prezintă un relief complex, care îmbină structuri geologice sarmaţiene de circa 13 milioane ani cu un caracter rupestru pronunţat şi peisajuri cuatenare argiloase de circa 1,8 milioane – 10 mii ani acoperite de cernoziomuri formate în ultimii 8 mii ani.

Elementul geomorfologic esenţial al complexului îl constituie valea râului Răut, compusă din albia minoră, alvia majoră, terasă şi versanţi. Valea Răutului are formă de defileu şi chei, fiind relativ îngustă, cu o lăţime ce nu depăşeşte 1–2 km. Râul Răut are maluri concave sau convexe de multe ori aproape abrupte, uneori cu panta până la 90º. Relieful contemporan al rezervaţiei s-a format şi a evoluat în rezultatul mai multor procese de morfogeneză. Dintre acestea un rol deosebit revine proceselor fluviale, eroziunii torenţiale, proceselor gravitaţionale şi proceselor carstice. Procesele fluviale au determinat apariţia văilor şi a elementelor componente ale acestora. Valea râului Răut este secţionată preponderent în calcarele Sarmaţianului mediu. Adâncimea maximă a văii cuaternare atinge la 120–130 m.

Cu părere de rău, chiar printre stâncile de la Orheiul Vechi a fost depistată o gunoişte clandestină. După intervenţia Inspecţiei Ecologice Orhei, gunoiştea a fost lichidată.

În imaginile alăturate sunt reprezentate momente din cadrul lichidării gunoiştii menţionate la Butuceni, Orhei (Rezervaţia cultural-naturală ”Orheiul Vechi”) cu prezenţa şefului Direcţiei IE Orhei, dl. Mihalaş, inspectorul principal IE Orhei, primarul com. Trebujeni dl. Tudor Moraru şi Directoarea Muzeului – dna Lilia Colţa.

Aşa arată astăzi locul cu pricina