Vitalie CURARARI,

Şeful Inspectoratului Ecologic de Stat.

Acest titlu ar putea fi liber paradigma unei economii sărace în zăcăminte naturale, dar care se doreşte performantă. În acest caz deşeul, oricare ar fi, trebuie tratat ca materie   primă secundară.

Dacă ne lăsăm ghidaţi de simţul gospodăresc, vedem că Republica Moldova se găseşte tocmai pe partea aceasta a realităţii economice şi ar fi bine să ne-o însuşim, această paradigmă. Cunoaştem cu toţii că subsolul ţării este sărac în metalifere, dar chiar nu le avem.  Ideea reciclării bateriilor şi acumulatorilor uzaţi bazaţi pe plumb, un metal preţios, atîrnă în aer şi îşi aşteaptă beneficiarul, dar el încă n-a venit şi noi spurcăm Natura în continuare.

Abordarea ecologică pe această dimensiune a existenţei noastre consumatoriste ne pune la îndemînă soluţii foarte pragmatice, care, fară îndoială, au efecte şi economice şi ecologice, dacă sunt puse pe rol.

Prea mult timp au rămas în afara atenţiei omului de afaceri bateriile şi acumulatorii uzaţi, care sunt, în cazul nostru, un substitut al zăcămintelor naturale de plumb, necesare producerii de baterii şi acumulatoare, care nu le avem cu desăvîrşire. Dar deşeul care poate fi reciclat este,  este peste tot.

Mai mult, în Republica Moldova nu există producători de baterii şi acumulatori incluşi în echipamente electrice, de acumulatori auto şi baterii industriale. Rolul acestora, adică al producătorilor îl au importatorii şi distribuitorii, care nu sunt recunoscuţi egali producătorilor, şi nu au nici o responsabilitate pentru faza finală a produsului după competenţe.

Şi iată acumulatorii uzaţi, care conţin o materie primă secundară foarte scumpă şi întrebată (plumbul) sunt sortiţi s-o termine ca deşeu.

Cauze sunt mai multe, dar două sunt esenţiale: lipseşte piaţa acestor deşeuri şi nu suntem producători de baterii şi acumulatori, care ar genera sisteme de colectare şi utilizare a lor. Dar am putea fi producători, la aceasta ne provoacă şi interesul, şi raţiunea economică, dar nu  în ultimul rind, legislaţia de mediu tot mai dură.

Să ne exemplificăm: La moment, în Republica Moldova sunt înregistrate circa 830 000 de unităţi de transport auto de diferite clase, dintre care mai mult de jumătate de milion sunt autoturisme (peste 500 000).Termenul de exploatare a unui acumulator auto este aproximativ de  4-5 ani.

Astfel, anual iese din funcţiune circa 160 000-200 000 acumulatori de diferită masă şi de diferit volum.

Plecînd de la aceste date, ne convingem că volumul semnificativ de material reciclabil (plumbul), la preţ înalt, transformat în materie  primă secundară este suficient pentru dezvoltarea unei industrii locale de producere a acumulatorilor. Această industrie va avea un caracter stabil aşa cum parcul auto va fi în continuă creştere. O aşa ,,afacere” este asigurată de rentabilitate economică, – lucru evident.

Punerea pe picioare  a unei aşa industrii este dictată de necesitatea ecologică, de protecţia mediului înconjurător. Deşeurile de baterii şi acumulatori, fiind raportate la deşeurile periculoase conform strategiei naţionale cu privire la  deşeuri, vor fi luate, fără tergiversări, în gestionare strictă.

Particularii sau structurile care la moment colectează acumulatori uzaţi pentru export, îi colectează în stare deversată. Nu trebuie să fii mare ecologist ca să-ţi dai seama la ce pericol supunem mediul. Anual, peste tot locul, se varsă 160 000- 200 000 de volume de electrolit, care reprezintă o ,,zamă” de ioni metalici de mii de litri. Astfel poluăm mediul ireversibil, este cazul să ne oprim.

Soluţia este la suprafaţă: avem nevoie de o întreprindere pentru colectarea, sortarea şi reciclarea bateriilor şi acumulatorilor uzaţi, care ar produce materia primă pentru o mică industrie producătoare de acumulatori auto. Necesitate  economică şi ecologică.

Personal, ca Şef al Inpectoratului Ecologic de Stat, mă văd obligat să sensibilizez factorii sociali afectaţi de această scăpare, care asociindu-se, ar contribui în fapt la materializarea managementului deşeurilor de baterii şi acumulatori.

Îndemn pe această cale agenţii economici disponibili să pună umărul la soluţionarea acestei probleme ecologice cu evidentă perspectivă economică.

Valorificarea acestui gen de deşeuri poate fi un proiect naţional, îndreptăţit şi economic, şi ecologic. Să nu trecem pe lîngă această opţiune.