Programul „Rabla” – o abordare economică a ecologiei  şi una

ecologică a economiei: în ambele cazuri se vrea acceptată în cotidian.

Puţini sunt cei care au trecut Prutul şi să nu fi auzit de Programul „Rabla”. Iar cei care mai ţin minte cum pe la porţi staţionau cîndva „Daciile” vechi şi răblăjite şi astăzi nu mai sunt, – ne întreabă,  – noi basarabenii, de ce nu preluăm experienţă de peste Prut?

Da, programul „Rabla” este şi pentru noi şi soluţionează problema vechiturilor  din domeniul transporturi şi ecologic, şi economic. Prin curţile rudelor noastre de la sate, dar şi pe la întreprinderi, peste tot locul, stau dosite o sumedenie de autoturisme vechi, de cele mai multe ori de producţie rusească,  desfăcute şi acest tablou vin să-l rotungească şi bucăţile de „cotă valorică” de camioane şi tractoare, care ne mai amintesc de reforma agrară nereuşită, care ne-a sărăcit.

Iniţiativă europeană a mobilităţii din 15-21 septembrie, care pretutindeni şi la nivel local, şi la nivel naţional, – a scos în faţă problema vechiturilor din sectorul transportului şi a captat atenţia cetăţeanului simplu, fie  posesor de maşină sau pasager, dar şi a factorilor de decizie.

După aşa acţiuni de mediu, cu un grad avansat de mediatizare, lumea îşi dă seama ca parcul auto din ţară este în mare parte uzat şi dintr-un bun public şi social se transofrmă, cu paşi rapizi, într-o sursă de poluare şi disconfort pentru toţi.

Dar, urmare măsurilor din cadrul Săptămînii Mobilităţii Europene, ne-am convins ca Omul nostru încă nu ştie  că soluţia este deja jalonată şi aceasta devine o sarcină de soluţionat pentru diferiţi actori, chiar începînd cu anul care vine. Strategia naţională de mediu 2013-2023 prevede imperios, că începînd cu anul 2015 să fie lansate programe de eliminare treptată a automobilelor,tractoarelor, camioanelor vechi, – programe de tip „Rabla”. Acestea presupun modernizarea parcului auto la nivel de 80%; pe parcursul anului 2015 – eliminarea tuturor automobilelor cu volumul de emisii Euro1; pînă în anul 2020 – eliminarea tuturor automobilelor cu volumul de emisii Euro2.

Ca să pui pe rol un Program atît de vast este nevoie să construim şi o infrastructură pe măsură, iar pînă în 2015 iată sunt doar 3 luni.

Suport material, Programul „Rabla” va avea permanent, despre aceasta ne vorbesc cifrele din domeniu: avem la evidenţă 830 000 de autovehicule, din acestea peste jumătate de milion sunt autoturisme. Un sfert din acest parc auto are peste 25 de ani, 50% mai mult de 15 ani şi doar un sfert se înscrie cît de cît normativelor. Dar în Europa se merge cu Euro 3 şi Euro 4, şi Inspectoratul Ecologic de Stat ca unică instituţie cu funcţie de control este obligat să asigure executarea normelor europene.

Strategia de mediu, care trebuie cunoscută de partea activă a societăţii, şi nu numai de colaboratorii şi subdiviziunile specializate ale Inspectoratului, urmăreşte acţiuni ce depăşesc conceptul Programului „Rabla”, dar care vin să-l completeze, cum ar fi:

• Trecerea la un transport care utilizează energie regenerabilă,
• Trecerea la sistemul Euro pentru motoare şi carburanţi, înmatricularea în dependenţă de standardele Euro şi emisiile de CO₂  (gr/km), la utilizarea automobilelor hibrid,
• Reconfigurarea infrastructurii drumurilor,
• Schimbarea „taxei de drum” de la volumul cilindrului la volumul cilindrului şi vîrsta automobilului, şi altele.

Este evident că Programul, pentru a reuşi,  va trebui ghidat solid de mobiluri economice, ca agentul economic care se va apuca de acest lucru să fie cointeresat. Fără îndoială, este necesară demonopolizarea pieţii ferului uzat, autorizarea activităţilor de valorificare materială şi energetică a componentelor şi deşeurilor de la decompletarea vehiculelor, la nivel de microindustrii.

Pe lîngă problema ferului uzat, una de interes deosebit este colectarea plumbului de la acumulatorii uzaţi, care are o greutate atît economică cît şi ecologică. Volumul plumbului recuperat poate liber asigura cu materie primă (secundară) o microindustrie de acumulatori şi baterii la nivel naţional. Colectarea corectă a acumulatorilor uzaţi (cca 180 000 unităţi anual) ar exclude practica vicioasă de golire a acestora prin curţi, la locuri dosite, dar în final aceasta duce la poluarea ireversibilă a pînzei freatice, de acolo în fîntîni şi izvoare.

Aspectul economic şi mecanismele financiare ale Programului au greutatea lor ca stimulenţi şi trebuie puse pe masă chiar din start.

Pentru a porni la drum parcă avem cele necesare; materie primă (rablele), conştiinţa unei surse active de poluare de la acestea, o eventuală eficienţă economică, experienţa în domeniu de mai mulţi ani de peste Prut şi altele.

Dar mai trebuie un  lucru, poate cel mai important, – agentul economic cinstit, loial legii, hotărît să se pună pe lucru.

Tocmai de aceasta şi doresc să se facă opinie acum cît mai este timp, care va fi urmată de faptă.

Cu toate că timpul curge repede trebuie să anticipăm cu pregătirile ca să reuşim.

Inspectoratul Ecologic de Stat, prin colaboratorii săi, poate oferi expertiza necesară.