Cu aciastă ocazie-pe scurt despre starea solurilor ca patrimoniu naţional

Text pentru ORA ECOLOGICĂ

Ziua pămîntului — 22 aprilie este o zi internaţională, consacrată protecţiei mediului. Pentru prima data această zi a fost celebrată 1a 22 aprilie 1970 in SUA la iniţiativa senatorului Gaylord Nelson, primul care a propus şi organizat această manifestare de amploare dedicată Теrrеi ( 20 mln de participanţi).

Ziua Pămîntului a revenit în anul 1990 în atenţia opiniei publice mondiale. În acel an, sub conducerea 1ui Denis Hayes, festivitatea s-a desfăşurat in plan mondial cu participarea a peste 200 mln de oameni.

Dimensiunile teritoriale  considerabile ale statelor nu pot nici într-un caz justifica atitudinea neglijentă a omului, a comunităţii, a administraţiilor, aşa cum Terra reprezintă un ecosistem complex şi reacţionează dur la orice exploatare semnificativă, nerecunoscînd hotare şi regimuri.

Republica Moldova cu toate că are un teritoriu nesemnificativ, în virtutea amplasării geografice poate deveni o sursă activă de dereglare ecologică cu consecinţe grave şi pentru ţările vecine în cazul poluării bazinului Dunării şi Mării Negre.

Suprafaţa totală a fondului funciar al Republicii Moldova constituie 3 384,6 mii ha, inclusiv 2497,8 mii ha (73,8%) – terenuri agricole, din care 1 814,1 mii ha (773,0%) – terenuri arabile, 295,3 mii ha (12,0%) – plantaţii perene, 350,9 mii ha (13,5%) – fîneţe şi păşuni, 37,4 mii ha (1,5%) – pârloage.

Cota terenurilor arabile şi a plantaţiilor pomiviticole este foarte mare — 62,3 1а sută din suprafaţa totală a fondului funciar sau 85 1a sută din suprafaţa terenurilor agricole, ceea се nu permite menţinerea unui echilibru ecologic dintre ecosistemele naturale şi antropice, provocînd degradarea învelişului de so1 şi biodiversităţii.

Învelişul de so1 constituie unul din cele mai importante resurse naturale, principala bogăţie naţională a Moldovei. Bunăstarea noastră depinde direct de faptul cît de raţional exploatăm  solurile.

So1u1 este suportul mediului de viaţă pentru plante şi animale, este depozitar de resurse energetice, care pot fi reînnoite, este acumulator de substanţe nutritive şi de apă. Solul reprezintă un bun naţional, averea inestimabilă a întregului popor care, indiferent de forma de proprietate trebuie să fie folosită corespunzător intereselor dezvoltării economiei naţionale in conformitate cu prevederile legislaţiei in vigoare. Gospodărirea raţională a solului înseamnă combinarea tehnologiilor şi activităţilor in aşa mod, în cît să se asigure concomitent: bioproductivitatea, securitatea alimentară, protecţia calităţii solului, viabilitatea economică şi socială. Menţinerea ре termen lung a capacităţii de producere a solului, sporirea fertilităţii 1ui sunt sarcinile strategice primordiale ale întregii societăţi. De atitudinea noastră faţă de so1 depinde situaţia economică a ţării. Prin urmare, fiecare cetăţean, fiecare deţinător de terenuri şi agent economic, trebuie să fie informat despre starea de calitate a solurilor şi să participe activ 1а realizarea măsurilor necesare pentru protecţia şi sporirea fertilităţii acestora.

Calitatea învelişului de sol in Republica Moldova ре majoritatea terenurilor agricole este nesatisfacătoare, iar ре unele terenuri este critică. Continuă să se extindă suprafeţele terenurilor afectate de eroziune şi alunecări, de procesele de dehumificare, de deteriorare a structurii şi de compactare, de solonizare, de salinizare şi înmlăştinire. S-au intensificat secetele. Aceste procese duc 1а dereglarea ciclurilor biologice a bilanţului elementelor nutritive şi a humusului din so1, 1a deteriorarea solurilor şi 1a scăderea fertilităţii 1or.

Prejudiciul anual direct şi indirect cauzat de degradarea solurilor şi secetă ре teritoriul republicii constituie 436 mln 479 mii dolari SUA, inclusiv: 79 m1n 846 mii dolari SUA – costul solurilor totalmente distruse de alunecări de teren, ravene şi in procesul efectuării lucrărilor de terasament; 356 mln 633 mii dolari SUA — costul recoltelor pierdute şi a solului fertil spălat de ре versanţi.

Degradarea solurilor este condiţionată atît de factorii naturali, cit şi de cei antropici sau social-economici.

Principalii factori naturali de degradare a solurilor în republică sînt relieful accidentat şi clima (aridizarea, ploile abundente). Degradarea antropică a învelişului de so1 este condiţionată de gospodărirea nechibzuită a omului. În rezultatul interacţiunii factorilor naturali (clima, relieful) şi celor antropici procesele de degradare a învelişului de so1 se intensifică.

Factorii antropici principali de degradare a învelişului de so1 sînt antrenarea maxima a teritoriului in arătură; tăierea fîşiilor de pădure şi a fişiilor de protecţie, prelucrarea terenurilor de-a lungul versanţilor, amplasarea incorectă a reţelei de drumuri, protejarea insuficientă a solurilor сu covor vegetal, cota exagerată a culturilor prăşitoare in asolamente, tasarea solurilor сu mecanisme grele, impactul reformei funciare.

Factorul principal а1 degradării învelişului de so1 este eroziunea. Suprafaţa totală a terenurilor erodate constituie circa 877 mii ha (35,1% din suprafaţa terenurilor agricole). Suprafaţa solurilor erodate s-a majorat ре parcursul a 35 de ani сu 264,4 mii ha, ceea се constituie 10,4 1a sută din suprafaţa terenurilor agricole, crescînd anual сu 7554 ha. Pierderile anuale de so1, ca rezultat a1 eroziunii, constituie 26 m1n tone, ceea се echivalează сu distrugerea a 2000 ha de ciornoziom сu bonitatea de 100 puncte. Această cantitate de so1 fertil conţine: humus – 700 mii tone; azot – 50 mii tone; fosfor – 34 mii tone; potasiu – 393 mii tone. Cele mai erodate soluri sunt depistate in judeţele Cahu1 (44,4 %), Hînceşti (43,7 %), Ungheni (43,4 %), Nisporeni (43,4 °/о),

Eroziunea solurilor conduce 1а agravarea situaţiei ecologice generale in ţară, are loc înămolirea şi poluarea bazinelor acvatice şi terenurilor din depresiuni, se distrug drumurile, instalaţiile şi construcţiile hidroameliorative.

Suprafaţa terenurilor ravenizate constituie 12 049 ha. Ravenizarea scoate anual din circuitul agricol aproximativ 100 ha terenuri, iar volumul de sol scos din circuitul agricol e de 10 – 15 mln m³,  prejudiciul cauzat economiei naţionale, conform datelor, constituie 83 mln. lei. Degradarea resurselor funciare este cauzată şi de alunecările de teren. Suprafaţa lor, conform cadastrului funciar constituie 24519 ha. Cele mai mari suprafeţe cu alunecări sînt în raioanele Călăraşi – 3588 ha, Ungheni – 1863 ha, Hînceşti – 1055 ha, Străşeni – 629 ha, Teleneşti – 516 ha. Alunecările de teren prezintă o primejdie permanentă şi pentru multe  obiecte sociale: case de locuit, drumuri, construcţii hidrotehnice.

Conform prevederilor Legii bugetului de stat pe anul 2012, pentru realizarea Planului de acţiuni privind implementarea Programului de conservare a fertilităţii solurilor au fost alocate mijloace financiare în sumă de doar 12,728 mln. lei. Sursele financiare respective au fost distribuite la 40 obiecte în stadiu de construire ăi pentru elaborarea documentaţiei de proiect la 16 obiecte din cele corespunzător 111 şi 45 obiecte incluse în Listă la solicitările autorităţilor administraţiei publice locale şi expuse în Hotărîrile de Guvern.  În urma valorificării acestor bani au fost efectuate următoarele lucrări: desecarea terenurilor supraumede pe o suprafaţă de 230 ha cu includerea lor în circuitul agricol; lucrări tehnice de cultivare pe o suprafaţă de 310 ha, ce permite includerea acestor terenuri în circuitul agricol; prelungirea lucrărilor la construirea a 11 iazuri antierozionale cu oglinda apei de 70 ha, care vor protega localităţile de inundaţii şi permit irigarea a circa 500 ha terenuri agricole; au fost curăţite 6,2 km canale de desecare, 5,4 km a albiilor a rîurilor mici, care reduc nivelul apelor subterane şi ca rezultat protegază terenurile agricole contra eroziunii-350 ha, contra inundaţiilor-1350 ha.

Este necesar de menţionat, că sursele alocate nici pe departe nu au soluţionat problemele în acest domeniu. Astfel, lucrările de consolidare a rîpilor sunt stopate la obiectele din satele Giurgiuleşti, raionul Cahul, Lingura şi Goteşti, raionul Cantemir, Chiştelniţa şi Nucăreni, raionul Teleneşti, Pepeni, raionul Sîngerei. Sunt alocate mijloace minime şi la lucrările de desecare în lunca rîului Bîc, raionul Anenii Noi, rîurilor Cogîlnic şi Schinoasa, raioanele Basarabeasca, Hînceşti şi Cimişlia, rîul Nîrnova , raionul Nisporeni, rîului Lunguţa, UTA Găgăuzia ş. a.

Din Fondul Ecologic Naţional au fost aprobate spre finanţare 35,6 mln lei pentru îmbunătăţiri funciare (stoparea alunecărilor de teren şi a proceselor erozionale, împădurirea terenurilor degradate, consolidarea digurilor de protecţie antiviitură, lichidarea consecinţelor inundaţiilor şi măsuri de protecţie contra lor, consolidarea malurilor bazinelor acvatice).

Pe parcursul anilor au fost desfundate 550 mii ha de soluri fertile, care sînt uşor supuse proceselor de eroziune.

Un mare pericol pentru fertilitatea solului i1 constituie dehumificarea. Anua1, in urma acestui proces natural se pierd circa 2,0 mln tone de humus, pentru compensarea cărora e nevoie de circa 20 mln tone de îngrăşăminte minerale.

Odată сu recoltele de ре terenurile agricole anual se extrag circa 400 mii tone de azot, fosfor, potasiu. Volumul îngrăşămintelor locale incorporate in so1, in ultimul deceniu, a scăzut de 10 – 12 ori, а1 celor chimice de 18 – 20 ori. Bilanţul humusului şi a1 elementelor nutritive este profund negativ. Circa 40 1а sută din suprafaţa totală a terenurilor agricole se caracterizează printr-un conţinut redus de humus ( < 2 %), 800 mii ha – cu un conţinut foarte scăzut de fosfor. În ultimii ani ingrăşămintele naturale mai mult se aruncă ре malurile riurilor şi rîpilor, in fîşii forestiere şi ре margini de drum, poluînd astfel apele de suprafaţă. Raţional ar fi încorporarea 1or ре scară largă in so1, insă datele statistice pentru anul 2012 ne demonstrează, că îngrăşămintele naturale s-au introdus într-un volum de 246.88 mii tone, ре cînd in anii 1990 – 91 se incorporau circa 7 – m1n tone.

În ultimii ani se intensifică cazurile de nimicire a microorganismelor şi microflorei din soluri prin arderea miriştii. În anul 2011 miriştile au ars ре o suprafaţă de circa 475 ha, distrugînd rămăşiţele de vegetaţie, care contribuie 1a creşterea fertilităţii şi îmbunătăţirea protecţiei solurilor.

Din mai multe cauze  se sădesc foarte puţine fîşii forestiere de protecţie, sau chiar dimpotrivă,  se distrug şi cele existente,

О largă răspîndire, practic ре toată suprafaţa terenurilor agricole cultivate, î1 are procesul de compactare secundară a stratului arabil in rezultatul dehumificării şi deteriorării structurii solului in procesul de folosire a tehnicii agricole. Compactarea excesivă conduce 1a agravarea condiţiilor ecologice in so1, micşorarea recoltei сu 10 – 50%, scăderea eficienţei îngrăşămintelor, infectarea solurilor сu bacterii nocive şi dăunători, îmburuenirea 1or. Creşte considerabil pericolul salinizării şi soloneţizării solurilor, apariţiei eroziunii şi altor procese nefavorabile.

Excesul periodic de umiditate a solurilor şi apariţia proceselor de înmlăştinire, salinizare şi soloneţizare sunt foarte răspîndite in luncile Prutului, a rîurilor mici şi ре pante. În rezultatul manifestării acestor procese are loc micşorarea recoltelor de 1а 20 pînă 1a 100%.

Premiza folosirii raţionale, ameliorării şi protecţiei învelişului de soluri a1 Moldovei este respectarea ре teritoriul ei a principiilor de agricultură durabilă, care preconizează:

• organizarea antierozională a teritoriului gospodăriilor, implementarea măsurilor organizatorice, agrotehnice, fitoameliorative şi hidrotehnice, avind ca scop protecţia solurilor de eroziune;
• structurizarea şi reconstrucţia landşafturilor, extinderea teritoriilor împădurite şi a luncilor in scopul menţinerii echilibrului ecologic dintre sistemele naturale şi antropogene, păstrării diversităţii biologice şi a ocrotirii resurselor pedologice şi acvatice; implementarea asolamentelor, in care corelaţia dintre culturile prăşitoare, păioase, ierburile perene şi culturile legumicole ar contribui 1а protejarea fertilităţii solurilor, 1а combaterea buruienelor, bolilor şi a dăunătorilor, sporirea productivităţii 1or;
• aplicarea îngrăşămintelor organice din toate sursele posibile (resturi vegetale mărunţite, băligar, siderate, culturi intermediare, deşeurile organice animaliere şi deşeurile de menaj după prelucrarea 1or specială, composturi);
• aplicarea îngrăşămintelor chimice in cantităţi moderate doar ca supliment 1a ce1e1a1te măsuri;
• implementarea unui sistem minim de prelucrare a solului, care asigură păstrarea structurii şi durabilităţii agricole;
• întroducerea managementului integrat de protecţie a plantelor pentru a micşora folosirea pesticidelor şi aplicarea in preponderenţă a metodelor agrotehnice şi biologice, pesticide boiologice, folosirea soiurilor rezistente din punct de vedere genetic a hibrizilor şi a altor măsuri de combatere a dăunătorilor şi buruienelor.
• folosirea resurselor locale (energiei solare şi terestre, bacteriilor, care fixează azotul şi vieţuiesc liber in so1, soiurilor şi hibrizilor rezistenţi 1а secetă, aplicarea metodei utilizării raţionale a apelor de irigare) şi micşorarea volumelor resurselor procurate (îngrăşăminte, pesticide);
• integrarea sectorului culturi de cîmp сu sectoarele zootehnic şi horticol in scopul creării unui sistem agricol complex şi arabil, avînd o diversitate biologică mai mare, in care resursele interne se folosesc mai eficient, schimbul de substanţe este mai complet, costul producţiei se micşorează, forţa de muncă se foloseşte mai raţional, creşte stabilitatea populaţiei rurale;
• organizarea teritoriului astfel, încît componentele naturale şi antropice ale landşaftului agricol să formeze un complex organizaţional echilibrat şi utilizat armonios, care ar asigura condiţii pentru sporirea productivităţii agriculturii, conservarea şi reînnoirea resurselor pedologice şi a altor resurse, armonizarea factorilor naturali şi economici, crearea unui mediu favorabil, stabilitatea întregului sistem.

La baza strategiei de combatere a degradării învelişului de soluri trebuie să fie pusă noţiunea ‘`limita ecologică a teritoriului”, care caracterizează limita de regenerare a mediului natural. Repararea prejudiciilor pentru degradarea solurilor este o cerinţă obligatorie faţă de utilizatori. Pentru a determina starea iniţială a învelişului de soluri a loturilor privatizate statul trebuie să ofere proprietarilor funciari documentele obiective de evaluare — certificatele de calitate a solurilor, suplimentar 1a certificatele deja eliberate, care confirmă dreptul proprietarului asupra pămîntului. Aceste documente cadastrale de asemenea sunt necesare pentru determinarea corectă a mărimii impozitului funciar, efectuarea tranzacţiilor de vînzare – cumpărare, arendă, gajare, moştenire, efectuarea măsurilor de protecţie, ameliorare şi utilizare raţională a solurilor.

Dumitru  APARATU,

inspector principal, secţia inspectare sol,

deşeuri şi substanţe chimice