22 martie, 2018 – Ziua Mondială a Apei „Soluții naturale pentru apă”.

Păstrați și protejați resursele acvatice

Valentina RUSU,
șef Inspecția Ecologică Soroca

La 01 martie curent, în raionul Soroca, prin Dispoziţia preşedintelui raionului, a demarat acţiunea ecologică Campania de primăvară de salubrizare şi amenajare a localităţilor  şi acțiunea „Râu curat de la sat la sat”.

Ziua Mondială a Apelor este o iniţiativă stabilită în cadrul Conferinţei pentru Mediu şi Dezvoltare a Naţiunilor Unite din anul 1992, desfăşurată în Rio de Janeiro. În fiecare an la data de 22 martie autorităţile şi organizaţiile implicate în domeniul administrării apelor sărbătoresc această dată prin organizarea diferitor acţiuni de gospodărire a apelor, măsuri de protecţie a resurselor acvatice şi, desigur, protecţia surselor naturale de apă precum sunt izvoarele lacurilor şi râurilor.

În această zi, la iniţiativa Inspecţiei Ecologice Soroca, în instituţiile de învăţământ preuniversitare din raion se organizează ore ecologice cu tema „Apa este izvorul vieţii”, care au menirea să sensibilizeze tinerii faţă de importanţa protecţiei mediului în general şi a resurselor acvatice în special.

Ziua Mondială a Apei vizează sensibilizarea și informarea populației asupra importanței apei pentru sănătate, natură și viața de zi cu zi. Tema din acest an pentru Ziua Mondială a Apei este „Soluții naturale pentru apă”, iar campania de comunicare se numește “Răspunsul este în natură”. Mesajul principal este că soluțiile naturale, cum ar fi plantarea copacilor pentru a reface pădurile, reconectarea râurilor în zonele inundabile și restaurarea zonelor umede reprezintă o modalitate durabilă și rentabilă de a contribui la reechilibrarea ciclului apei, la atenuarea efectelor schimbărilor climatice și la îmbunătățirea sănătății publice.

Folosind soluțiile naturale pentru a satisface necesitățile de a contribui la crearea unei economii durabile, în același timp ajutând la protejarea mediului înconjurător și reducerea poluării mediului – ambele fiind obiective-cheie ale Obiectivului 6 de Dezvoltare Durabilă, prin care țările se angajează să asigure disponibilitatea și gestionarea durabilă a surselor de apă și sanitație pentru toți până în anul 2030.

Informații fundamentale

Necesitatea apei:

• 2.1 miliarde de oameni nu au acces la servicii de gestionare în siguranță a apei potabile.
• Până în 2050, populația lumii va crește cu aproximativ 2 miliarde de persoane, iar cererea globală de apă ar putea fi cu până la 30% mai mare decât în prezent.
• În prezent, agricultura utilizează până la 70% din consumul global de apă, în special pentru irigații. Industria consumă circa 20% din cantitatea totală, preponderent de către ramura energetică și de producere. Restul 10% este destinat consumului casnic.

Disponibilitatea apei:

• Astăzi, aproximativ 1,9 miliarde de persoane locuiesc în zone cu potențial extrem de redus de asigurare cu apă. Până în 2050, acest număr ar putea crește până la aproximativ 3 miliarde de persoane.

Calitatea apei:

• Aproximativ 1,8 miliarde de oameni folosesc o sursă nesigură de apă potabilă, fără protecție împotriva contaminării biologice.
• La nivel global, peste 80% din apa uzată generată de societate revine în mediul înconjurător fără a fi tratată sau refolosită.

Clima și mediul:

• Se estimează că numărul persoanelor care se află în pericol de inundații va crește de la 1,2 miliarde în prezent la aproximativ 1,6 miliarde în 2050, ceea ce va constitui aproape 20% din populația lumii.
• În prezent, aproximativ 1,8 miliarde de persoane sunt afectate de degradarea terenurilor și de deșertificare. Cel puțin 65% din terenul forestier este în stare degradată.
• Din 1900, estimativ 64-71% din zonele mlăștinoase naturale au fost distruse, ca urmare a activității umane.
• Eroziunea solului cauzată de culturile agricole duce la pierderea a 25-40 miliarde de tone de sol a stratului superficial în fiecare an, reducând în mod semnificativ randamentul culturilor și capacitatea solului de a regla circuitul apei, carbonului și substanțelor nutritive. Scurgerile care conțin cantități mari de azot și fosfor contribuie, de asemenea, la poluarea apei.

Care sunt soluțiile naturale pentru protecția resurselor de apă?

Așa acțiuni ca: restabilirea pădurilor, a pajiștilor, a mlaștinilor naturale, reconfigurarea râurilor în zonele inundabile, crearea zonelor-tampon formate din vegetație de-a lungul cursurilor de apă – toate acestea sunt exemple ale soluțiilor naturale care ajută la gestionarea disponibilității resurselor de apă.

Soluțiile naturale nu reprezintă ”panacee”  pentru provocările legate de apă cu care ne confruntăm pe măsură ce populația globală crește, dar ele pot oferi opțiuni inovatoare și rentabile pentru sistemele de alimentare cu apă insuficient dezvoltate sau învechite. Soluțiile naturale produc deseori beneficii și pentru alte servicii, nu doar cele legate de apă. De exemplu, zonele umede folosite pentru tratarea deșeurilor pot oferi surse de biomasă pentru producerea energiei și pentru a crea locuri noi de muncă.

Soluțiile naturale pentru gestionarea aprovizionării cu apă și susținerea calității sprijină realizarea tuturor Obiectivelor de Dezvoltare Durabilă din obiectivul 6: asigurarea gestionării durabile a apei și a canalizării pentru toți. De asemenea, soluțiile naturale pot juca un rol într-o serie de alte obiective de dezvoltare durabilă:

• Obiectivul 1: Fără sărăcie, Obiectivul 2: Zero foamea, Obiectivul 3: O sănătate deplină; • Obiectivul 7: Energie accesibilă și curată, Obiectivul 11: Orașe și comunități durabile etc.

Accesul populației la apă potabilă și sanitație în Republica Moldova

Nivelul de acces al populaţiei la surse îmbunătăţite de apă potabilă, începând cu anul 2005, a crescut substanţial. În 2012 accesul la surse îmbunătăţite de alimentare cu apă, conform Raportului MICS 4 (2014), a fost asigurat pentru 86% din populaţie, inclusiv 96% populaţia urbană şi 81% populaţia rurală. Accesul la servicii îmbunătăţite de alimentare cu apă este definit ca posibilitatea de a utiliza cel puţin 20 litri/zi/persoană dintr-o sursă îmbunătăţită, situată într-o rază de 1km de la locuinţa consumatorului. De menţionat că a crescut în general şi ponderea populaţiei racordate la sisteme de apeduct pînă la 63,7%, inclusiv 95% în urban şi 39,8% în rural.

Sistemul actual de canalizare este puţin dezvoltat şi are o capacitate redusă în contextul asigurării în întregime a accesului populaţiei la servicii calitative de canalizare. Rata de conectare a populaţiei la sistemele centralizate de canalizare diferă de rata de conectare la nivel de ţară, care este estimată la 22,2%. În Regiunea de dezvoltare Centru 100% din localităţile urbane şi 6% din localităţile rurale dispun de sisteme centralizate de canalizare. În acelaşi timp, doar 42% din populaţia urbană este asigurată cu sisteme centralizate de canalizare şi doar circa 3% din populaţia rurală. Ponderea totală a populaţiei conectate la sisteme de canalizare în Regiunea de dezvoltare Centru este estimată la aproximativ 10%. În Regiunea de dezvoltare Nord sunt conectaţi la sisteme centralizate de canalizare circa 46% din populaţia urbană şi circa 0-1% din populaţia rurală. Ponderea totală a populaţiei conectate la sisteme de canalizare în Regiunea de dezvoltare Nord este estimată la 16%. În Regiunea de dezvoltare Sud sunt conectate 52% din populaţia urbană şi circa 1% din populaţia rurală. Ponderea totală a populaţiei conectate la sisteme de canalizare în Regiunea de dezvoltare Sud este estimată la circa 14%.

Sistemele de canalizare rămân subdezvoltate în majoritatea localităţilor şi necesită investiţii majore pentru extinderea reţelelor de colectare, reabilitare a staţiilor de pompare a apelor uzate, precum şi a staţiilor de epurare. Serviciile de canalizare în zonele rurale sunt nedezvoltate sau la o etapă incipientă de dezvoltare.

În scopul îmbunătăţirii calităţii vieţii populaţiei şi a accesului la apă potabilă sigură şi sanitaţie îmbunătăţită a fost aprobat prin Hotărârea Guvernului Nr. 1063 din 16.09.2016  Programul național pentru implementarea protocolului privind Apa si Sănătatea în Republica Moldova pentru anii 2016 – 2020. Obiectivele programului fiind orientate spre integrarea priorităţilor apă şi sănătate cu procesele naţionale de planificare a acţiunilor în sectoarele aprovizionării cu apă, canalizare, de sănătate şi alte domenii pentru realizarea indicatorilor-ţintă la Protocol.

Obiectivul general constă în atingerea indicatorilor-ţintă la Protocol pentru cele 20 de domenii către anul 2025, reieşind din competenţele şi responsabilităţile prevăzute în legislaţia naţională şi convenţiile şi acordurile internaţionale, ratificate de către Republica Moldova.

Obiectivele specifice ale Programului sunt următoarele:

• asigurarea către anul 2025 a distribuirii apei potabile sigure în 100% instituţii pentru copii şi reducerea pînă la 20% a probelor de apă potabilă neconforme la parametrii chimici de bază şi 5% la parametrii microbiologici;
• reducerea cu 20% către anul 2025 a numărului de izbucniri epidemice de boli infecţioase şi a incidenţei bolilor condiţionate de apă;
• asigurarea accesului la sisteme durabile de apă potabilă în 100% instituţii pentru copii şi a accesului populaţiei generale la sisteme de apeduct pînă la 75% către anul 2025;
• asigurarea către anul 2025 în proporţie de 100% a accesului populaţiei la sisteme îmbunătăţite de sanitaţie, inclusiv pînă la 50% la sisteme de canalizare;
• creşterea nivelurilor de performanţă a sistemelor colective de alimentare cu apă, sanitaţie şi a altor sisteme;
• creşterea gradului de aplicare a bunelor practici recunoscute în domeniul managementului integrat al apelor şi alimentării cu apă şi sanitaţiei;
• reducerea cu 50 % a deversărilor apelor uzate neepurate, precum şi a reducerii deversării apelor pluviale neepurate în receptorii naturali;
• îmbunătăţirea gestionării nămolului şi a calităţii apelor uzate epurate din sistemele centralizate de canalizare sau din alte sisteme de sanitaţie;
• asigurarea unui management adecvat pentru îmbunătăţirea calităţii apelor folosite ca surse de apă potabilă;
• îmbunătăţirea managementului apelor închise disponibile în general pentru îmbăiere;
• creşterea gradului de identificare si remediere a terenurilor deosebit de contaminate;
• creşterea pînă la 80% a ponderii populaţiei care posedă cunoştinţe relevante privind siguranţa apei potabile, igiena şi sănătatea.