Eventuale consecinţe ale încălzirii Terrei.

Andrei Gumovschi,

doctor, conferenţiar universitar,

Universitatea Liberă Internaţională din Moldova

În urma efectului de seră care provoacă o încălzire accelerată a climei se observă mari perturbaţii climatice pe care le trăim în prezent (seceta, ploi torenţiale, inundaţii etc).

La acestea concurează subţierea stratului de ozon, proces global concentrat deasupra marilor aglomeraţii urbane.

Peste acestea se suprapun si petele solare periodice, care lucrează în perioade diferite, cu intensităţi diferite. Din tot acest amalgam de procese  şi fenomene rezultă pierderea ritmicităţii sezoanelor şi nenorocirile care lovesc în ultimii ani regiuni întinse.

Pentru Republica Moldova  este relevant faptul că în ultimii ani fenomenul de ariditate s-a accentuat dramatic. Am avut secete succesive, ceea ce nu s-a  consemnat niciodată, nici în datele climatice înregistrate, nici măcar în cronicile vremii.

Previziunile pe viitor  sunt sumbre şi, din păcate, realitatea ultimilor 15 ani (din care 8 ani au fost secetoşi şi foarte secetoşi, cu precipitaţii puţine  şi temperaturi ridicate) se pare că le confirmă conţinutul arid.

Până nu de mult eram obişnuiţi să considerăm drept „zonă secetoasă” numai partea de sud  a Republicii Moldova. În prezent, această delimitare nu mai corespunde realităţii. De 4-5 ani consecutivi au devenit „zone secetoase” şi zonele Centrale şi de Est şi chiar zona de Nord a ţării, recunoscută ca zonă favorabilă din punctul de vedere al cantităţii de precipitaţii căzute. Astfel, întreg teritoriul agricol al Republicii Moldova a devenit, sau tinde să devină, „zonă secetoasă”, în care recoltele pot fi micşorate  sau compromise.

Anul 2007 a fost cel mai secetos din ultimii ani.  Ce este cu acest an?

De unde vine pericolul secetei?

Pericolul e provocat de industrie, transport, agricultură, care produc aşa-numitele “gaze de seră”, cum ar fi bioxidul de carbon (CO₂), metanul (CH₄), oxidul nitros (N₂O) şi altele. Aceste gaze constituie mai puţin de un procent al atmosferei, însă ele acţionează ca o cuvertură în care e “înfăşurat” Pământul. Fără această cuvertură naturală, suprafaţa Terrei ar fi cu circa 30-35C mai rece decât în prezent.

În esenţă, clima e determinată de balanţa de lungă durata a energiei Pământului. Radiaţia care se propagă de la soare, în principal în formă de lumină vizibilă, este absorbită de  suprafaţa Terrei şi de atmosfera ei.  În medie, radiaţia absorbită e egală cu cantitatea de energie transmisă în cosmos în formă de radiaţie termică infraroşie.

Gazele de seră captează o parte din căldură în stratul inferior al atmosferei, o altă parte se emană în cosmos de către stratul superior al acesteia – troposfera.

Arderea cărbunelui, petrolului şi gazului natural, precum şi despădurirea , diversele practici agricole şi industriale modifică substanţial compoziţia chimică a atmosferei. Aceasta a condus la dublarea cantităţii bioxidului de carbon în aer. Totodată, concentraţia metanului a sporit cu 145 %, iar a oxidului nitros – cu 15%. Gazele de seră în exces măresc cantitatea de radiaţie absorbită de atmosferă, începând cu anii, 50 ai sec. XIX, temperatura medie a Planetei a crescut cu o jumătate de grad. Pentru următorii o sută de ani se prognozează o încălzire globală cu circa 3,5 C.

Dacă pronosticurile actuale se vor dovedi a fi corecte, schimbările de climă în secolul XXI vor fi mai mari decât orice alte schimbări ce s-au produs în zorii civilizaţiei umane.

La ce ne putem aştepta în următoarea perioadă?

Dacă nu se va face nimic pentru limitarea poluării la nivel global, eventual  trebuie să ne aşteptăm la fenomene meteorologice din ce în ce mai neobişnuite.

Va trebui să ne obişnuim cu ierni mai calde, în timpul cărora vom apela mai des la umbrelele contra ploilor (în loc de cojoace  şi căciuli ). Verile vor avea perioade caniculare tot mai dese, dar si cu zone în care temperaturile vor fi mai scăzute decât în mod obişnuit. Ploile vor avea un caracter mai local şi torenţial cu inundaţii. Toate aceste aspecte climatice şi activităţile antropice vor aduce transformări esenţiale în clima Moldovei.

Vor mai rămâne valabile actualele manuale de geografie?

Şi acestea vor fi modificate. Pe măsura schimbării climei planetare regiunile cu latitudine medie şi mare, ca, de exemplu, Europa, ar putea suferi un impact mai mare al valorilor termice, inundaţiilor şi secetelor.

E posibil ca zonele climaterice favorabile şi agricole să se deplaseze spre poluri. În regiunile cu latitudinile medii se prognozează pentru fiecare grad Celsius de încălzire o deplasare cu 200-300 km.

Secetele de vară mai acute pot reduce recolta medie cu 30 de procente. În zonele apropiate de poluri se pot înregistra temperaturi mai înalte, condiţiile pedogeologice nu vor permite ţărilor din respectivul areal să compenseze recoltele reduse din actualele regiuni mai productive.

Topirea gheţarilor şi expansiunea termică a apelor maritime pot conduce la creşterea nivelului mărilor. Nivelul global al mărilor s-a şi ridicat cu aproximativ 15 cm. pe parcursul secolului trecut, iar încălzirea globală va determina, către anul 2030, o ridicare de 18 cm a acestui nivel. Dacă se vor păstra tendinţele actuale de emisie a gazelor de seră, nivelul mării se va ridica cu 65 cm. către anul 2100. Sute de milioane de oameni pot fi nevoiţi să migreze, creând probleme serioase în alte zone ale lumii.

Şi pentru Republica Moldova se prognozează o încălzire generală a timpului. Vara secetele pot fi mai frecvente şi mai grave, iar insuficienţa de apă în sol – mai sporită. Precipitaţiile în formă de averse pot conduce la spălarea mai intensă şi la degradarea continuă a solurilor. Se observă  o mai mare instabilitate a timpului, poate creşte riscul calamităţilor naturale.

Considerăm că vom asista la trecerea stepei în semideşert, a silvostepei în stepă. Adică, zona de Sud va tinde către semideşert. Pădurile se vor retrage spre Nord, zonele silvice de la câmpie nu vor rezista decât în biotopuri: parcuri, rezervaţii etc., foarte costisitoare de întreţinut.

Terenurile  agricole (arabile) vor fi expuse mai accentuat fenomenului de salinizare. În aceste regiuni se va putea practica agricultura (producţia vegetală) numai cu preţul unor irigaţii costisitoare şi al unor doze mari de îngrăşăminte.

Apa va reprezenta o problemă majoră deoarece bazinele fluviului Nistru şi Prut vor fi suprasolicitate. Deficitul de apă pentru  culturile agricole va fi mai acut, crescând de 2-3 ori. Cam acestea  vor fi cele mai drastice efecte pe termen lung.

 Cum putem opri sau încetini acest proces?

Din păcate acesta este un proces global care nu se limitează la graniţe de stat şi nici măcar la continente.

 Trebuie ca toate ţările cu industrii poluatoare să limiteze volumul de noxe. Documentele internaţionale care reglementează aceste activităţi la nivel global sunt: Convenţia-cadru a Organizaţiei Naţiunilor Unite cu privire la schimbarea climei şi Protocolul de la Kyoto al acestei Convenţii.

      Ce trebuie să întreprindem ca să diminuăm consecinţele schimbării climei?

Pentru a preveni sau minimaliza urmările încălzirii Terrei, umanitatea nu are altă variantă decât acea de a uni eforturile tuturor ţărilor, în primul rând, ale celor industrializate, spre reducerea impactului asupra naturii. De fapt, anume statelor hiperdezvoltate le revine „partea leului” din volumul gazelor de seră emise în atmosferă în ultimul secol.

Deşi ţara noastră nu va spori considerabil volumul de emisii a gazelor cu efect de seră în viitorul apropiat ea poate, şi trebuie,  să întreprindă acţiuni pentru atenuarea consecinţelor schimbării climei.

În acest scop, se prevede utilizarea cu pricepere a transportului electric urban, electrificarea căilor ferate, schimbarea radicală a sistemelor de control a tehnicii şi calităţii combustibilului, o mai bună deservire a automobilelor şi limitarea importului mijloacelor de transport vechi.

Atenuarea impactului emisiilor de gaze cu efect de seră în domeniul agriculturii rezidă în renun­ţarea la arderea resturilor vegetale pe câmpuri şi utilizarea tehnologiilor de recuperare a metanului rezultat din descompunerea dejecţiilor animaliere. Transformarea în compost a rezidurilor vegetale, paralel cu reducerea parţială a emisiilor de gaze, ar permite să  utilizeze suplimentar o cantitate mare de combustibil preţios. Savanţii agrarieni trebuie să pună la dispoziţia producătorilor tehnologii şi soiuri de culturi care ar face faţă unor eventuale secete.

Valorificarea potenţialului de extindere a pădurilor în scopul ameliorării situaţiei ecologice, inclusiv al stocării emisiilor de gaze cu efect de seră, constituie o componentă principală a politicii ecologice.

Volumul lucrărilor de plantare a pădurilor (de  1000 ha pe an) nu satisfac cerinţele actuale. Este necesar de a extinde considerabil suprafaţa terenurilor împădurite, implicând în aceste lucrări toată populaţia  ţării.

Trebuie să se prevadă împădurirea zonelor de protecţie a râurilor şi bazinelor acvatice, a terenurilor degradate, precum şi sădirea fâşiilor forestiere antierozionale.

Importantă rămâne problema protecţiei spaţiilor verzi din localităţile urbane şi rurale, asupra cărora este exercitată o presiune tehnogenă continuă.

Savanţii şi specialiştii de profil nu mai pun în discuţie însemnătatea  problemei ce ţine de schimbarea climei, fiind preocupaţi, mai ales, de modul cum s-ar putea diminua consecinţele acestui fenomen.

Cetăţenii trebuie să conştientizeze existenţa problemei în cauză şi fiecare, în măsura posibilităţilor, să contribuie la micşorarea şi înlăturarea impactului factorilor ce provoacă degradarea mediului înconjurător.

Bibliografie:

1. A. Gumovschi, Seceta şi ploile torenţiale demonstrează ca Moldova este în pragul unor schimbări climatice profunde – săptămânalul ECO magazin economic –  N 183 din 30.07.2008.
2. A. Gumovschi, Schimbarea climei: efecte globale şi locale – Vocea Poporului N 30, 11.09.2009.
3. A. Gumovschi, Cum ne afectează schimbarea climei sau de ce în Moldova seceta e tot mai mare?Revista “Natura”, octombrie 2009.
4. A. Gumovschi, T. Iaţişin, Seceta şi diminuarea consecinţelor ei – Informaţie expres (broşură), INEI, Centrul Naţional de Informaţii Ştiinţifico – Tehnologice, Chişinău, 2004.