De ziua Pămîntului – pe scurt despre starea solurilor ca patrimoniu naţional.

(Text de Oră Ecologică).

  Vitalie CURARARI,                                                                    Dumitru APARATU, inspector principal,

 Şeful Inspectoratului Ecologic de Stat                                      secţia inspectare sol, deşeuri,

                                                                                                                           substanţe chimice

Ziua pămîntului,  22 aprilie este o zi internaţională, consacrată protecţiei mediului. Pentru prima dată această zi a fost celebrată la 22 aprilie, 1970 in SUA din iniţiativa senatorului Gaylord Nelson, primul care a propus şi a organizat această manifestare de o amploare dedicată Теrrеi ( 20 mln de participanţi).

Ziua Pămîntului a revenit în anul 1990 în atenţia opiniei publice mondiale. În acest an, sub conducerea lui Denis Hayes, festivitatea s-a desfăşurat în plan mondial cu participarea a peste 200 mln de oameni.

Dimensiunile teritoriale  considerabile ale statelor nu pot nici într-un caz justifica atitudinea iresponsabilă a omului, a comunităţilor, a administraţiilor, aşa cum Terra reprezintă un ecosistem integru şi reacţionează dur la orice exploatare brutală, nerecunoscînd hotare şi regimuri.

Republica Moldova cu toate că are un teritoriu de dimensiuni mici, în virtutea amplasării sale geografice poate deveni o sursă activă de dereglare ecologică cu consecinţe grave pentru ea şi pentru ţările vecine în cazul poluării bazinului Dunării şi Mării Negre. Să ne îngrijim de acest teritoriu cu sfinţenie.

Suprafaţa totală a fondului funciar al Republicii Moldova constituie 3 384,6 mii ha, inclusiv 2500,1 mii ha (73,9%) – terenuri agricole, iar acestea 1 816,1 mii ha (72,6%) – terenuri arabile, 295,3 mii ha (11,8%) – plantaţii perene, 350,1 mii ha (14,0%) – fîneţe şi păşuni, 38,7 mii ha (1,5%) – pârloage.

Cota terenurilor arabile şi a plantaţiilor pomiviticole este destul de mare — 62,4 lа sută din suprafaţa totală a fondului funciar sau 84,5 la sută din suprafaţa terenurilor agricole, ceea се afectează menţinerea unui echilibru ecologic dintre ecosistemele naturale şi antropice, provocînd degradarea învelişului de sol şi biodiversităţii.

Învelişul de sol constituie unul din cele mai importante resurse naturale, principala bogăţie naţională a Moldovei. Bunăstarea noastră depinde direct de faptul cît de raţional exploatăm  solurile.

Solul este suportul mediului de viaţă pentru plante şi animale, este depozitar de resurse energetice, care pot fi reînnoite, este acumulator de substanţe nutritive şi de apă. Solul reprezintă un bun naţional, averea inestimabilă a întregului popor, care indiferent de forma de proprietate trebuie să fie folosită corespunzător intereselor dezvoltării economiei naţionale în conformitate cu prevederile legislaţiei in vigoare. Gospodărirea raţională a solului înseamnă combinarea tehnologiilor şi activităţilor în aşa mod, în cît să se asigure concomitent: bioproductivitatea, securitatea alimentară, protecţia calităţii solului, viabilitatea economică şi socială. Menţinerea ре termen lung a capacităţii de producere a solului, sporirea fertilităţii lui sunt sarcinile strategice primordiale ale întregii societăţi. De atitudinea noastră faţă de sol depinde situaţia economică a ţării. Prin urmare, fiecare cetăţean, fiecare deţinător de terenuri şi agent economic, trebuie să fie informat despre starea şi calitatea  solurilor şi să participe activ lа realizarea măsurilor necesare pentru protecţia şi sporirea fertilităţii acestora.

Calitatea învelişului de sol în Republica Moldova, ре majoritatea terenurilor agricole, este nesatisfacătoare în ultimul timp, iar ре unele terenuri este critică. Continuă să se extindă suprafeţele terenurilor afectate de eroziune şi alunecări, de procesele de dehumificare, de deteriorare a structurii şi de compactare, de solonizare, de salinizare şi înmlăştinire. S-au îndesit secetele. Aceste procese duc lа dereglarea ciclurilor biologice a bilanţului elementelor nutritive şi a humusului din sol, la deteriorarea solurilor şi la scăderea fertilităţii lor.

Prejudiciul anual direct şi indirect cauzat de degradarea solurilor şi de  secetă ре teritoriul republicii constituie 436 mln 479 mii dolari SUA, inclusiv: 79 mln 846 mii dolari SUA – costul solurilor totalmente distruse de alunecări de teren, ravene şi în procesul efectuării lucrărilor de terasament; 356 mln 633 mii dolari SUA — costul recoltelor pierdute şi a solului fertil spălat de ре versanţi.

Degradarea solurilor este condiţionată atît de factorii naturali, cît şi de cei antropici sau social-economici.

Principalii factori naturali de degradare a solurilor în republică sînt relieful accidentat şi clima variabilă (aridizarea, ploile abundente). Degradarea antropică a învelişului de sol este condiţionată de gospodărirea nechibzuită a omului. În rezultatul interacţiunii factorilor naturali (clima, relieful) şi celor antropici procesele de degradare a învelişului de sol se intensifică.

Factorii antropici principali de degradare a învelişului de sol sînt antrenarea maximă a teritoriului in arătură; tăierea fîşiilor de pădure şi a fişiilor de protecţie, prelucrarea terenurilor de-a lungul versanţilor, amplasarea incorectă a reţelei de drumuri, protejarea insuficientă a solurilor сu covor vegetal, cota exagerată a culturilor prăşitoare in asolamente, tasarea solurilor сu mecanisme grele, impactul reformei funciare.

Factorul principal al degradării învelişului de sol este eroziunea. Suprafaţa totală a terenurilor erodate constituie circa 877,6 mii ha (35,1% din suprafaţa terenurilor agricole). Suprafaţa solurilor erodate s-a majorat ре parcursul a 35 de ani сu 264,4 mii ha, ceea се constituie 10,4 la sută din suprafaţa terenurilor agricole, crescînd anual сu 7554 ha. Pierderile anuale de sol, ca rezultat al eroziunii, constituie 26 mln tone, ceea се echivalează сu distrugerea a 2 000 ha de ceornoziom сu bonitatea de 100 puncte. Această cantitate de sol fertil conţine: humus – 700 mii tone; azot – 50 mii tone; fosfor – 34 mii tone; potasiu – 393 mii tone. Cele mai erodate soluri sunt depistate in judeţele Cahul (44,4 %), Hînceşti (43,7 %), Ungheni (43,4 %), Nisporeni (43,4 °/о),

Eroziunea solurilor conduce lа agravarea situaţiei ecologice generale în ţară, are loc înămolirea şi poluarea bazinelor acvatice şi terenurilor din depresiuni, se distrug drumurile, instalaţiile şi construcţiile hidroameliorative.

Suprafaţa terenurilor ravenizate constituie 12 049 ha. Ravenizarea scoate anual din circuitul agricol aproximativ 100 ha terenuri, iar volumul de sol scos din circuitul agricol e de 10 – 15 mln m³,  prejudiciul cauzat economiei naţionale, conform datelor, constituie 83 mln. lei. Degradarea resurselor funciare este cauzată şi de alunecările de teren. Suprafaţa lor, conform cadastrului funciar constituie 24 184 ha. Cele mai mari suprafeţe cu alunecări sînt în raioanele Călăraşi – 3 588 ha, Ungheni – 1 863 ha, Hînceşti – 1055 ha, Străşeni – 629 ha, Teleneşti – 516 ha. Alunecările de teren prezintă o primejdie permanentă şi pentru multe  obiecte sociale: case de locuit, drumuri, construcţii hidrotehnice.

Conform prevederilor Legii bugetului de stat pe anul 2014 pentru realizarea Planului de acţiuni privind implementarea Programului de conservare a fertilităţii solurilor au fost alocate mijloace financiare în sumă de doar 25,4 mln. lei.  În urma valorificării acestor bani au fost efectuate următoarele lucrări: desecarea terenurilor supraumede pe o suprafaţă de 851 ha cu includerea lor în circuitul agricol; prelungirea lucrărilor la construirea a 14 iazuri antierozionale cu oglinda apei de 72 ha, care vor proteja localităţile de inundaţii şi permit irigarea a circa 920 ha terenuri agricole; au fost curăţite 16,7 km a albiilor a rîurilor mici, care reduc nivelul apelor subterane şi ca rezultat protejează terenurile agricole contra eroziunii-1 050 ha, contra inundaţiilor-2 800 ha.

Din Fondul Ecologic Naţional în a. 2014 au fost aprobate spre finanţare 48 mln 571 mii lei (42 proiecte)  pentru îmbunătăţiri funciare (stoparea alunecărilor de teren şi a proceselor erozionale, împădurirea terenurilor degradate, consolidarea digurilor de protecţie antiviitură, lichidarea consecinţelor inundaţiilor şi măsuri de protecţie contra lor, consolidarea malurilor bazinelor acvatice).

Un mare pericol pentru fertilitatea solului îl constituie dehumificarea. Anual, în urma acestui proces natural se pierd circa 2,0 mln tone de humus, pentru compensarea căruia e nevoie de circa 20 mln tone de îngrăşăminte minerale.

Odată сu recoltele de ре terenurile agricole anual se extrag circa 400 mii tone de azot, fosfor, potasiu. Volumul îngrăşămintelor locale incorporate în sol, în ultimul deceniu, a scăzut de 10 – 12 ori, аl celor chimice de 18 – 20 ori. Bilanţul humusului şi al elementelor nutritive este profund negativ. Circa 40 lа sută din suprafaţa totală a terenurilor agricole se caracterizează printr-un conţinut redus de humus ( < 2 %), 800 mii ha – cu un conţinut foarte scăzut de fosfor. În ultimii ani îngrăşămintele naturale mai mult se aruncă ре malurile rîurilor şi rîpilor, in fîşii forestiere şi ре margini de drum, poluînd astfel apele de suprafaţă. Raţional ar fi încorporarea lor ре scară largă in sol, însă datele statistice pentru anul 2014 ne demonstrează, că îngrăşămintele naturale s-au introdus într-un volum de 282 mii tone, ре cînd în anii 1990 – 91 se încorporau circa 7 – mln tone.

În ultimii ani se intensifică cazurile de nimicire a microorganismelor şi microflorei din soluri prin arderea miriştii. În anul curent miriştile au ars ре o suprafaţă de circa 400 ha, distrugînd rămăşiţele de vegetaţie, care contribuie la creşterea fertilităţii şi îmbunătăţirea protecţiei solurilor.

Din mai multe cauze  se sădesc foarte puţine fîşii forestiere de protecţie, sau chiar dimpotrivă,  se distrug şi cele existente.

О largă răspîndire, practic ре toată suprafaţa terenurilor agricole cultivate, îl are procesul de compactare secundară a stratului arabil în rezultatul dehumificării şi deteriorării structurii solului in procesul de folosire a tehnicii agricole. Compactarea excesivă conduce la agravarea condiţiilor ecologice în sol, micşorarea recoltei сu 10 – 50%, scăderea eficienţei îngrăşămintelor, infectarea solurilor сu bacterii nocive şi dăunători, îmburuenirea lor. Creşte considerabil pericolul salinizării şi soloneţizării solurilor, apariţiei eroziunii şi altor procese distructive.

Excesul periodic de umiditate a solurilor şi apariţia proceselor de înmlăştinire, salinizare şi soloneţizare sunt foarte răspîndite în luncile Prutului, a rîurilor mici şi ре pante. În rezultatul manifestării acestor procese are loc micşorarea recoltelor de lа 20 pînă la 100%.

Premiza folosirii raţionale, ameliorării şi protecţiei învelişului de soluri în Moldova este respectarea ре teritoriul ei a principiilor de agricultură durabilă, care preconizează:

• organizarea antierozională a teritoriului gospodăriilor, implementarea măsurilor organizatorice, agrotehnice, fitoameliorative şi hidrotehnice, avind ca scop protecţia solurilor de eroziune;
• structurizarea şi reconstrucţia landşafturilor, extinderea teritoriilor împădurite şi a luncilor în scopul menţinerii echilibrului ecologic dintre sistemele naturale şi antropogene, păstrării diversităţii biologice şi a ocrotirii resurselor pedologice şi acvatice; implementarea asolamentelor, în care corelaţia dintre culturile prăşitoare, păioase, ierburile perene şi culturile legumicole ar contribui lа protejarea fertilităţii solurilor, lа combaterea buruienelor, bolilor şi a dăunătorilor, sporirea productivităţii lor;
• aplicarea îngrăşămintelor organice din toate sursele posibile (resturi vegetale mărunţite, băligar, siderate, culturi intermediare, deşeurile organice animaliere şi deşeurile de menaj după prelucrarea lor specială, composturi);
• aplicarea îngrăşămintelor chimice în cantităţi moderate doar ca supliment la celelalte măsuri;
• implementarea unui sistem minim de prelucrare a solului, care asigură păstrarea structurii şi durabilităţii agricole;
• întroducerea managementului integrat de protecţie a plantelor pentru a micşora folosirea pesticidelor şi aplicarea preponderent a metodelor agrotehnice şi biologice, pesticide boiologice, folosirea soiurilor rezistente din punct de vedere genetic a hibrizilor şi a altor măsuri de combatere a dăunătorilor şi buruienelor.
• folosirea resurselor locale (energiei solare şi terestre, bacteriilor, care fixează azotul şi vieţuiesc liber in sol, soiurilor şi hibrizilor rezistenţi lа secetă, aplicarea metodei utilizării raţionale a apelor de irigare) şi micşorarea volumelor resurselor procurate (îngrăşăminte, pesticide);
• integrarea sectorului culturi de cîmp сu sectoarele zootehnic şi horticol în scopul creării unui sistem agricol complex şi arabil, avînd o diversitate biologică mai mare în care resursele interne se folosesc mai eficient, schimbul de substanţe este mai complet, costul producţiei se micşorează, forţa de muncă se foloseşte mai raţional, creşte stabilitatea populaţiei rurale;
• organizarea teritoriului, astfel încît componentele naturale şi antropice ale landşaftului agricol să formeze un complex organizaţional echilibrat şi utilizat armonios, care ar asigura condiţii pentru sporirea productivităţii agriculturii, conservarea şi reînnoirea resurselor pedologice şi a altor resurse, armonizarea factorilor naturali şi economici, crearea unui mediu favorabil, stabilitatea întregului sistem.

La baza strategiei de combatere a degradării învelişului de soluri trebuie să fie pusă noţiunea ‘`limita ecologică a teritoriului”, care caracterizează limita de regenerare a mediului natural. Repararea prejudiciilor pentru degradarea solurilor este o cerinţă obligatorie faţă de utilizatori. Pentru a determina starea iniţială a învelişului de soluri a loturilor privatizate statul trebuie să ofere proprietarilor funciari documentele obiective de evaluare — certificatele de calitate a solurilor, suplimentar la certificatele deja eliberate, care confirmă dreptul proprietarului asupra pămîntului. Aceste documente cadastrale de asemenea sunt necesare pentru determinarea corectă a mărimii impozitului funciar, efectuarea tranzacţiilor de vînzare – cumpărare, arendă, gajare, moştenire, efectuarea măsurilor de protecţie, ameliorare şi utilizare raţională a solurilor.