Textul Orei Ecologice consacrată Zilei Dunării pentru instituţiile de învăţămînt, alte organizaţii şi instituţii şi lectorii de mediu.

Autor: Munteanu Corina,

profesoară de biologie şi discipline ecologice ,

grad didactic II, Colegiul de Ecologie

I. Cunoaşterea istoricului şi frumuseţii Deltei Dunării.

II. Descrierea stării actuale.

a) bazinul hidrografic

b) biodiversitatea

c) importanţa economică

III. Evidenţierea importanţei geopolitice şi geostrategice a Deltei Dunării.

Scopul   acestui eveniment este de a contribui la conservarea resurselor naturale şi dezvoltarea durabilă a zonei  Prutul Inferior-Dunărea.

Frumuseţea şi caracterul maiestos al Dunării au constituit frecvent surse de inspiraţie pentru poeţi, pictori, muzicieni şi alţi oameni de cultura .

Napoleon numea Dunărea “regele râurilor europene”, iar Nicolae Iorga, “cea mai bogată în daruri”, ea bucurându-se de atenţia popoarelor continentului. Pe malurile ei s-au făurit şi au durat până în zilele noastre civilizaţii numeroase. Pentru Ţara Românească şi pentru Moldova, fluviul Dunărea a fost locul luptelor cu Imperiul Otoman: “Oriunde aţi vedea-o în ţara noastră, Dunărea e (…) ca o fiinţă care a văzut şi a suferit multe şi poartă în chipul său urma tuturor luptelor” (George Vâlsan)

Este un loc idilic, o patrie a pasărilor şi a vietăţilor de orice fel, un loc in care nu poţi decît sa te închini, pătruns de evlavie, in fată frumuseţilor naturii. In fond, limbajul comun al bucuriei şi al frumosului ne leagă pe toţi, indiferent de limba pe care o vorbim şi de credinţa pe care ne-o asumam. Nu trebuie decît să te laşi legănat de valuri, pe drumurile de apa ale deltei, ca să înţelegi că nu te poţi simţi decît privilegiat de tot ceea ce vezi in jurul tău….

II. Actuala Deltă a Dunării nu este decât un vis…

Dunărea deţine o parte importantă din comorile naturale ale Europei, fiind considerată un adevărat adăpost pentru numeroase ecosisteme valoroase, în timp ce partea sectorului inferior al fluviului este considerată cea mai bogată în biodiversitate şi, totodată, cea mai vulnerabilă.

a) Bazinul hidrografic al Dunării

• Al doilea fluviu ca mărime din Europa:
  • 2 840 km lungime;
  • suprafaţa bazinului hidrografic = 817 000 km2
  • Izvorăşte din munţii Pădurea Neagră şi se varsă în Marea Neagră
• Ia naştere prin unirea a trei izvoare: BREG, BRIGACH, DONAU QUELLE şi se uneşte cu marea prin trei braţe: CHILIA, SULINA, SF. GHEORGHE, formând DELTA DUNĂRII
• Traseul fluviului străbate:
  • 10 ţări: Germania, Austria, Slovacia, Ungaria, Croaţia, Serbia, România, Bulgaria, RepublicaMoldova, Ucraina, şi
  • 4 capitale: Viena, Bratislava, Budapesta, Belgrad
• Debitul de intrare în Deltă: 6 350 m3/s
• Distribuţia debitului pe cele 3 braţe: Chilia – 58%, Sulina -19%, Sf. Gheorghe – 23%
• Delta Dunării este situată în România şi Ucraina.
• Suprafaţa totală: 4 178 km2 din care:
  • 82% – 3 446 km2 – în România
  • 18% – 732 km2 – în Ucraina

b)         Biodiversitatea Deltei Dunării.

     Vegetaţia are un caracter predominat higrofil (stufărişuri, zăvoaie de salcie şi plop), dar pe grinduri se află şi vegetaţie psamofilă şi de sărătură, iar pe grindurile Letea şi Caraorman păduri de stejar în amestec cu frasin cu frunza îngustă (Fraxinus angustifolia) şi frasin pufos (F. pallissae), ulm, plop, cu abundente plante agăţătoare (carpen de pădure, viţă sălbatică, Periploca graeca). Se remarcă şi plantele acvatice Trapa natans, Aldrovanda vesiculosa, Utricularia vulgaris,Stratiotes aloides, plante higrofile ca Dryopteris thelipteris Acorus calamus, Callapalustris. Faună bogată şi diversă, incluzând numeroase păsări oaspeţi de vară, de iarnă şi de pasaj (pe teritoriul Deltei se intersectează mai multe rute de migraţie), dintre care cea mai mare colonie de pelicani din Europa. Se întâlnesc aici pelicanul comun şi pelicanul creţ, ambele specii fiind ocrotite, gâsca polară cu gâtul roşu Branta ruficollis, care iernează numai în Delta Dunării şi pe litoralul sudic al M. Caspice (venind din tundră, din Siberia centrală), lebede, cormorani (peste 60% din populaţia mondială de cormoran mic), egrete (70% din populaţia europeană de egretă mare), ţigănuş, lopătar, egrete de stuf etc. Mamifere: vidra, nurca, pisica sălbatică, mistreţul, vulpea şi două specii pătrunse de curând în fauna ţării, câinele enot şi bizamul. Dintre peşti deosebit de valoroşi sunt sturionii – morunul, cega, nisetrul, păstruga. Cuprinde şi numeroase zone de conservare specială (rezervaţii ştiinţifice):sărăturile Murighiol, cu colonii de sternide, piciorong, cioc-întors, rezervaţia Roşca – Buhaiova cu colonii de pelican comun, Pădurea Letea (Hasmacu Mare), grindul şi lacul Răducu, cu vegetaţia psamofilă, lacul Nebunu cu ihtiofaună specifică, complexul Vătafu – Lunguleţ, loc de cuibărit pentru stârcul pitic şi cormoranul mic, în colonii mixte de ardeie, pădurea Caraorman, cu exemplare monumentale de stejari, vultur codalb, corb, arinişul Erenciuc, singurul loc din deltă unde se dezvoltă abundent aninul negru, loc de cuibărit pentru vulturul codalb, insula Popina, loc important de popas pentru păsările migratoare şi de cuibărit pentru călifarul alb, complexul Sacalin – Zătoane,loc de cuibărit pentru lebăda mută, cea mai mare colonie de chirie de mare, păsări limicole, călifar (ins. Bisericuţa), laride, sternide, loc de popas şi hrănire pentru oaspeţi de iarnă, refugiu diurn pentru Branta ruficolis, capul Doloşman, cu ruinele unei importante cetăţi greco-romane, loc important pentru protecţia dihorului pătat şi a şarpelui Coluber jugularis, lacul Porcoava cu o colonie mixtă de stârci, ţigănuşi, egrete, cormorani mici, lacul Belciug, favorabil unor peşti periclitaţi (caracuda, linul, văduviţa) şi, în stufăriile din jur pentru cuibăritul cocorului, lacul Rotundu, tipic pentru biocenoze adaptate la amplitudini mari ale undelor de viitură, grindul Chituc, cu vegetaţie de nisipuri sărăturate, loc de iernat al păsărilor, grindul Lupilor, punct de popas important în perioada migraţiei de toamnă, complexul Corbu – Nuntaşi – Histria, cetatea Histria. În afara acestor arii strict ocrotite, sunt admise activităţi considerate tradiţionale: pescuit, vânătoare (cu respectarea unor restricţii), ecoturism, recoltarea de mică amploare a stufului, piscicultură şi chiar activităţi agricole limitate. În trecut Delta Dunării a fost afectată de unele acţiuni de „valorificare” inadecvate – recoltarea excesivă a stufului cu mijloace mecanizate, realizarea de desecări în „incinte îndiguite” pentru extinderea terenurilor cultivate etc. Pericole ce se menţin constant sunt braconajul şi supraexploatarea resurselor piscicole.

c) Importanţa economică a Dunării.

Din punct de vedere economic Dunărea reprezintă o uriaşă infrastructură de transport ieftină şi rapidă raportată la cantităţile transportate de pe unitatea de transport, racordabilă la reţeaua feroviară şi rutieră care se intersectează cu acest fluviu. Analiza economică a traficului fluvial pe Dunăre arată o capacitate totală de 80 milioane de tone pe an. În condiţiile trecerii traficului şi pe suport naval de tip RO-RO şi ulterior la comutarea internodală pe traficul rutier şi feroviar, capacitatea de transport pe acest fluviu va creşte cu încă 10 milioane de tone pe an.

Potenţialul hidroenergetic este estimat pentru Dunăre la 42 miliarde kilowaţi dispersat pe 45 hidrocentrale construibile, în prezent funcţionând una în sectorul german, una în sectorul germano-austriac, 11 în Austria şi două în sectorul româno-iugoslav. Încă o hidrocentrală se află în construcţie şi în litigiu în sectorul slovaco-ungar.

În plus, trebuie luat în calcul şi că pe teritoriul ţării Româneşti se intersectează trei coridoare europene de transport combinat. Este vorba de coridorul numărul patru, care pleacă din Berlin pentru a ajunge la Constanţa prin Cehia şi Ungaria, coridorul numărul nouă, care porneşte din Finlanda, străbate Rusia, Ucraina şi Moldova pentru a ajunge la ALEXANDROUPOLIS la Marea Egee, al treilea coridor este numărul şapte menţionat mai sus. Coridorul VII logistic şi de transport european cuprinde calea navigabilă RHIN-MAIN-DUNĂRE şi face legătura dintre Marea Neagră şi Marea Nordului, având o lungime de 3400 km, din care aproape 30% este situat pe teritoriul României.

Dinamica intereselor naţionale în aceste spaţii creează cerinţele operaţionale de performanţă, materializate în standarde; proiectarea satisfacerii acestor cerinţe şi corespondenţa valorii lor cu cea aşteptată de interesele naţionale reprezintă acoperirea intereselor naţionale din perspectiva navală fluvială. În urma analizelor efectuate, considerăm că interesele europene la Dunăre vizează următoarele aspecte: creşterea traficului fluvial; descurajarea actelor de obstrucţie a navigaţiei, formarea şi menţinerea imaginii şi a sentimentului de siguranţă a căii de transport fluvial; creşterea capacităţilor de transport şi operare fluvială; reducerea decalajului tehnologic între sistemul de deservire a Dunării de Jos faţă de complexul logistic Main-Rhin; înlăturarea sau prevenirea apariţiei restricţiilor de circulaţie şi eliminarea blocajelor sau aglomeraţiilor pe comunicaţia fluvială; valorificarea şi creşterea potenţialului turistic; descurajarea şi demontarea mecanismului contrabandei organizate; asigurarea respectării legislaţiei traficului fluvial, traficului vamal, pescuitului şi de protecţia mediului; dezvoltarea infrastructurii logistice militare în sensul interoperabilităţii cu sistemele de deservire din infrastructura transportului fluvial.

III. Importanţa geopolitică şi geostrategică a Dunării.

   Dunărea a prezentat interes geopolitic şi geostrategic din antichitate până în zilele noastre. În toată această perioadă cursul Dunării a constituit :

-Frontieră între imperii şi state;

-Cale de comunicaţie, utilizată în scop comercial sau militar;

-Zonă de aşezare a comunităţilor umane, cu bogate resurse naturale;

-Zonă cu potenţial hidroenergetic direct sau indirect.

Importanţa strategică a Dunării ţine astăzi, în primul rând, de valoarea sa economică. În condiţiile înrăutăţirii relaţiilor dintre statele riverane, sprijinite şi de alte state sau grupuri de state interesate, adoptarea unor măsuri restrictive privind navigaţia nu poate avea decât consecinţe catastrofale pentru întregul comerţ european care se derulează pe fluviu.

O coordonanţă majoră în formarea şi dezvoltarea dreptului internaţional fluvial, a constituit-o cooperarea internaţională, care trebuie să joace în opinia mea, un rol important în afirmarea relaţiilor de înţelegere şi cooperare internaţională între statele riverane la acelaşi fluviu internaţional.

Dunărea, ca arteră internaţională de comunicaţie şi transport s-a bucurat de un interes sporit din partea statelor riverane cât şi din partea neriveranilor. Stabilirea regimului de navigaţie prin Convenţia de la Belgrad din 1948, a deschis posibilitatea afirmării libere şi neîngrădite a suveranităţii statelor riverane la Dunăre asupra sectorului fluvial ce formează teritoriul fiecărui stat.